BALADA INTELEPTULUI ZALMOXE SI A REGINEI HESTIA
VECHIUL TESTAMENT GETO-DACIC
-Tyraxes, preamarite rege,
Un intelept, intemeietor,
Un vajnic calator
Prin lumea-ntreaga,
Sosi la tine si la noi-
Boierii tai-sa ne salute.
(Ba unii spun ca sa ne mustre).
Ce facem, deci, il alungam
Sau il scurtam de capt
-Ba nu cumva sa faceti asta
De nu vreti aspru sa va pedepsesc!
Lasati mancarea si-mbuibarea,
Pe loc, acum, eu il poftesc!
Si sa-l tratati ca pe un rege
Si ca un mare intelept!
Caci despre acesta
Fost-am in vis instiintat
Ca va veni s-aduca Legea,
Ce noi, uitat-am sa o faptuim,
Macar c-o stim
Din frageda pruncie!
El fi-va rege mai presus chiar decat mine
Dar nu peste lumeasca imparatie.
El fi-va Sant si Rege
Si Zeu si Mare Preot.
Intru aceasta, tot poporul
Cu drag il va iubi.
Nu e Zalmoxes a toate Creatorul-
Al nostru Unic Zeu-
Desi si poarta acelasi nume.
(E drept ca unii cred
C-ar fi chiar insusi Dumnezeu-Zalmoxe
Venit aicea pe Pamant
In chipul umilintei,
De nimeni cunoscut,
Dreptatea sa dezgroape.)
-Pofteste,dar, cucernice Zalmoxe
Si bine-ai venit la noi!
Painea si sarea sunt pe masa,
Le oferim,cum stii prea bine,
Acelora ce vin cu ganduri bune.
-Ziua Buna Tyraxes,
Prea-ntelepte rege,
Domnia fie-ti lunga,
Copiii mangaiere
Si pace la hotare!Ma inclin
Si-ti multumesc ca m-ai primit!
Barbati prea nobili, geti din vale,
Daci munteni si costoboci,
Dupa cum bine-ati aflat,
De putin timp m-am intors
De prin cele tari straine
Ca sa va fiu de folos.
Am plecat sa aflu multe
Despre lumea nestiuta,
Sa vad oameni noi si sate,
Regi si preoti, alte Legi,
Sa-nteleg cum merge viata
Precum stelele pe cer.
Iar apoi, pe negandite,
S-a-ntamplat ceva sublim!
O Fecioara, o Regina,
A sosit ca intr-un vis
Amintindu-mi cu blandete
Despre legile strabune,
Si sa ma-ntorc de-ndat’
In tara mea, caci Neamul nostru
Geme de pacat.
-Ah Zalmoxe,Om prea nobil,
Pentru asta te-ai intors?-
Zise unul din Boieri,-
Sa ne-nveti pe noi, pe toti
Legile Blajine?Acestea le primiram
De la ai nostri mandri tati
Cu multa vreme-n urma!
-Atunci, prea nobili si viteji barbati
De ce nu le mai respectati?
Poporul simplu, l-ati uitat,
Tara, o ati lepadat.
Cum credeti ca veti mai scapa
De judecata dreapta a celui Unic Zeu?
Din Fii curati, Prealuminati,
Din Fii ai Soarelui, ajuns-ati
Fii intunecati.Cum dar
Sa nu vin sa va mustru si sa-ndrept
Ce e stricat?
Si n-am venit din voia mea!
Caci daca eu suport o nedreptate
Si nu ma scol, e treaba mea.
Dar daca vad pe altul in necaz
Si nu ma scol, ma fac partas
Cu cel ce-l chinuieste!
Eu n-am venit sa fac averi
Prin lucruri sfinte si povesti,
Ci, sa vorbesc, cui vrea s-asculte!
Lasati pizma, ura, dezbinarea,
Nepasarea si uitarea
Si-ascultati ce am a spune,
Caci nu vine de la mine!
Veniti maine la banchet,
Fi-veti invitatii mei,
Unde, nu doar vin va fi si hrana
Pentru trupul stricacios,
Ci si multe-nvataturi curate
Pentr-un suflet luminos.
Apoi, vedea-veti ce veti face mai departe.
Cat despre mine,pleca-voi in Pamant
Ca-ntr-un mormant,
Sa cuget, sa ma rog la cele sante
Ca Bunul Dumnezeu sa-mi ierte indrazneala
De-a va-nvata pe voi, preanobili si viteji barbati.
Astfel le grai Zalmoxe-cel cu mare nume-,
Celor adunati.
Iar apoi, a doua zi,
-Tinandu-si promisiunea,-
Indata ce mancara si baura ai sai oaspeti-
pana terminara,
Incepu a zice acestea:
-Acum multa vreme
Si ani nenumarati
Trait-a, dar, odata
Peste ai sai daci,
O Regina mare,
Nespus de frumoasa,
Tare ca o zana
Insa mult mai blanda,
Hestia, al ei nume.
Cu cosite blonde
Rupte ca din Soare,
Cu ochi precum cerul
Cel fara de nori,
Gura-i delicata
Buze precum fraga,
Pielea-i stravezie
Alba ca neaua.
Trupu-i feciorelnic
Gingas si sfielnic
Inima-i blajina
De dreptate plina,
Sufletu-i curat
Si nevinovat.
Dar necrutatoare
Si neinduratoare
Cu pacatul lumii
Si cei ce-l iubesc.
Ea, Regina noastra
Ne-a lasat prin veacuri
Un model de viata.
Fars siretlicuri,
Plin de demnitate,
Cu respect in toate
Si in curatie.
Fara rautate
Ura si hotie,
Plin de bunatate
Si bunavointa
Ca intr-o fratie.
Astfel, aste Legi
Numite-au fost, de oameni,
Legile Blajine,
Legile Frumoase,
De Lumina pline!
Si nu le calcau!
Toti, cu bucurie,
De la mic la mare,
Toti le implineau!
Si Regina draga,
Astfel le graia:
-„Dragi copii ai mei ,
Ca Regina-a voastra
De Zalmoxe-aleasa,
Primit-am spre pastrare
Si ca amintire,
O credinta mare
Si Legi de cinstire
De la Zeul nostru
Singur Dumnezeu
Creator a toate
Cate le vedem.
El, Zalmoxe Bunul,
Cel „fara de Timp”,
Nevazut de nimeni
Decat numai de santi,
El imi dete aceste
Sante-nvataturi.
Iar cei ce le respecta
Si-n inima le scriu,
O vesnica odihna
In Raiul ceresc,
Si astfel, al lor suflet
De-a pururi fi-va viu!”
„De vrei sa-ti fie bine,
Acestea sa le faci!”,
Imi spuse apoi Regina
Cu multa-ncredintare.
A)1.”Sa crezi intr-unul DUMNEZEU, DALB MOT
Atoatefacatorul.
Si nevazut de nimeni dintre vii.
Lui sa te inchini!
Si sa-l iubesti ca pe un Tata,
Lui sa-i jertfesti-de bunavoie-ce ai mai bun!
B)2.NATURA dimprejur,
Si-e Sora dar si Frate.
N-o blestema
Si n-o strica,
Ca nu o poti reface.
Raul ce i-l faci acum,
Nepotii tai il vor simti!
3.Un COPAC de vei taia,
De la el sa-ti ceri iertare,
Mai apoi de la PADURE,
Caci si alte vietati
Se foloseau de el, ca hrana
Sau ca adapost.
4.In MUNTE, tu, de vei sapa
Tunel sau mina, nu conteaza.
Intai si-ntai sa-ti ceri iertare
Si-apoi porneste de foreaza.
Caci MUNTELE, precum COPACUL,
Nu-i al tau, si nu-l poti face
Cum era, de il distrugi,
Doar Dumnezeu!
5.Pe PAMANT, de faci o casa
Sau un drum din pietre grele,
Tu degrab’ sa-ti ceri iertare,
Caci atunci, el se sufoca.
Cel mai bine ar fi,
Sa lasi PAMANTUL
Liber sa respire,
Necladind case uriase
Si nici drumuri late, pietruite,
Ci, case mici, usoare
Si drumuri pe pamant.
Facand asa, el poate sa respire
Si astfel, te va respecta la randul lui!
6.O APA sau un LAC de vrei sa seci,
Sa-ti ceri iertare,
caci pesti si alte vietati
Cu totii vor dispare,
Iar tu, un singur fir de par nu poti crea,
Doar Dumnezeu!
7.Un FIR de IARBA sa nu rupi,
Caci el, a sa menire are
Pe care tu n-o intelegi.
Sa nu distrugi ce nu-ntelegi sau nu iubesti!
Ca nu le poti reface cum au fost,
Doar Dumnezeu!
8.Sa nu vanezi, pentru placere, animale,
Nici pentru banii de pe blanuri, coarne.
Caci tu de faci aceasta, e pacat,
Se supara Zalmoxe-Domnul.
Caci nu pentru aceasta El ni le-a creat.
Dar daca totusi vrei s-o faci,
Sa-ti ceri iertare.Dar si aici sa ai de grija
Sa nu ucizi mama cu pui,
Ca nu-i ceva mai strigator la cer
Decat ca cineva sa lase pui fara de mama!
Ai grija, asa ceva nu prea se iarta.
9.Natura, fost-a noua daruita
S-o stapanim-e drept-dar cu blandete,
Si mai ales ca s-o pastram intacta.
Tot ce ea ne daruieste
Sa luam cu-ntelepciune,
Cu blandete si sfiala
Caci suntem administratori
Si nu stapanii ei pe viata!
Tot ce facem, se rasfrange
Mai apoi, asupra noastra.
Sa fim deci multumitori
Si cu foarte mult bun simt!
C)10.Sa fii OM de OMENIE,
Iata, cel mai mare tel.
Nici un sant din lumea-ntreaga
Nu e sant, fara de el.
Ce-nseamna, asta te intrebi?
11.Ei bine, acela-i OM de OMENIE
Ce nu ucide alt semen de-al sau
Cu vorba sau cu fapta.
Nu-l fura, nu-l insala,
Nu minte, nu ucide prunci
In pantec, nici nu-i lasa
Goi in strada, fara cantec
Si fara sa-i iubeasca.
12.Acela-i OM de OMENIE
Ce pe strain hraneste, imbraca
Si-n casa sa-l primeste.
13.Celui OM de OMENIE
Nu-i place in trandavie,
Ci lucreaza cu folos
Chiar la munca cea de jos.
Si daca nu-i platit cinstit
La cat ar merita,
Insusi Domnul Dumnezeu, ce vede totul,
Insutit lui si va da!
14.Acela-i OM de OMENIE
Ce sta pe munti de aur
Si nu-i cuprins de lacomie.
Ce nu ajunge stapanit
De viata pamanteasca,
Ci, tinde neoprit
Spre viata cea cereasca.
15.OMULUI de OMENIE
Si place simplu si curat sa fie
Dar si intelepciunea,
Linistit traiul sa-si duca,
Nimenea sa nu-l conduca
Decat numai Bunul Simt si Bunul
Dumnezeu Zalmoxe Unul.
El iubeste libertatea,
Mai mult chiar decat insasi viata.
Nu ii plac desarte lucruri,
Maruntisuri si nimicuri,
Precum slava, bani, putere,
Ce te fac pe nesimtite
Plin de ura si de fiere,
Si din OM de OMENIE
Ajungi mort in plina viata.
16.OMUL ce-i de OMENIE,
Nu are oameni in sclavie,
Nici nu-i rapeste fara voia lor.
17.OMULUI de OMENIE
Nu-i lipseste bunul simt.
Si iubeste mult sotia,
Nu o bate,
n-o insala,
o respecta ca pe mama.
Pe copii si ocroteste,
Si educa si-i iubeste!
Iar femeia ce-i sotie
Al familiei este inger.
Tine casa-n curatie
Vrednica-n jertfelnicie.
Nu injura sau blesteama
Pe barbat sau pe copii!
Iara cea nemaritata
Sta cuminte si asteapta
Pe al ei barbat menit!
Nu cumva sa se gandeasca
Cum sa-ncerce sa rapeasca
Pe-al sotiei sot iubit!
Si nici una nici cealalta
Sa nu faca-n veci avort!
Nu-i nimic mai rau in lume,
Ca un astfel de pacat.
Iar voi soti, parinti si medici
Nu le-mpingeti niciodat’
Pe femei sa faca asta,
Caci atunci, veti fi partati!
18.Acela-i OM de OMENIE,
Cel ce are Demnitate,
Cel ce lupta pan’ la moarte
Pentru ADEVAR, DREPTATE.
Este cel ce lumea-ntreaga
Nu are bani, sa-l poata cumpara
Fiind nepretuit.
Dar daca cineva, si cere ajutorul,
El grabnic vine si-ti aduce obolul
Fara s-astepte vreo rasplata.
19.OMUL cel de OMENIE
Nu se lauda, nu se trufeste,
Ci, smerit isi duce lucrul
Chiar de nimeni nu-l cinsteste.
Nu te-ntrista
Ca nu-ti gasi-va nimeni
Locul in Istorie
Ca popor sau ca persoana,
Ca vor zice numai rele
Despre tine.Sa nu-i bagi in seama!
Ei iti zic civilizati,
Dar distrug totul in jur
Prin mandrie si prin teama.
Cel mai greu, nu e
Sa cladesti civilizatii,
Ci, sa cladesti natii
Si indivizi cu suflete curate!
Iar aceasta batalie,
(Fara a avea nimic spectaculos in sine,
Pe care Istoria sa-l scrie),
Se vadeste-n chip curios,
Abia dupa ani o mie.
Sa lasi urme ce zidesc
In vesnicie,
Nu un nume intr-o carte,
Ce-ti exalta doar ego-ul,
Aratandu-te pe tine mare,
Dara gol pe dinauntru.
20.Acela-i OM de OMENIE
Ce crede tare-n DUMNEZEU,
Caruia-i pasa de NATURA
Si de semenul sau.
21.Dar cand straini de neam si limba,
Vin peste noi, credinta schimba,
Istoria o masluiesc
Si pe noi ne cuceresc
Cu viclenie, de devenim
Straini in propria noastra tara,
Atunci, acela-i OM de OMENIE
Ce se scoala cu tarie
Si cu mare vitejie,
Aparand ce-i SANT si DREPT:
NEAMUL, LIMBA si CREDINTA,
Si pe cei ce simt la fel!
Caci de-ar fi doar pentru sine
Ar sedea frumos deoparte.
Dar cand vede ca cei multi ai sai,
Sunt chinuiti si umiliti,
El porneste sa-i razbune
Fara-o clipa de zabava.
Iar daca sta doar s-o privi,
Cu cei rai partas va fi!
Pe stramosi sa-i ai la suflet,
Far’de ei, n-ai fi aici.
N-ai vorbi aceasta limba
Nici Credinta n-ai cinsti.
Ei jertfira ce-i mai bun,
Ca tu, azi, sa fii ce esti.
Astfel, cade-se, sa-i amintesti
In a ta inima si sa le multumesti.
Nu fi nepasator, de vrei sa-ti fie bine
Pe Pamant.La fel, pe-ai tai Parinti
Sa-i ai la suflet, sa-i respecti,
De vrei sa fii un OM de OMENIE!
D)22.TARA, e Pamantul, Raiul,
E Gradina ce-a fost data noua-n grija
De Zalmoxe-Dumnezeu,
s-o aparam ti s-o pastram intacta,
Nu s-o distrugem sau batjocori,
Nu ca s-o umplem de gunoaie sau alte porcarii.
Asa cum o vom tine, asa vom si primi!
Caci Ea a fost a Raiului Gradina,
Acolo unde Mos Adam si Moasa Eva
Iesit-au din Lumina, pan’ce cazura in pacat.
De-aici pornira toti urmasii lor, in toata lumea
Precum Dalb Mos a poruncit.
Si atuncea, fi-vom noi nepasatori,
Stricand Mosia ce-am primit de la strabuni?
Sa nu dea Domnul ca sa facem asta,
Caci, vai, atuncea, ne-am gasit napasta!
Vom anula intr-o clipita,
Tot ce-au jertfit stramosii toti
De la Crearea Lumii, pan’la noi!
Si-apoi, la Judecata cea din Urma
Ne-or intreba, cum am putut sa facem asta?
Cum am putut, ca dintr-un falnic brav popor,
Sa iesim noi, niste bicisnici,
Si ca noi sa fim sfarsitul
A tot ce cladira ei?
Putea-vom oare sa traim
Cu-o asa-ncarcata constiinta?”
„-Iara tu Zalmoxis,
Ce porti un mare Nume
Al celui Singur Zeu
Atoatefacator,
Urmeaza-mi mie
Si fii conducator
Acestui brav popor-
Si Mare Preot!
Invatandu-i cu tarie
Sa te-asculte.
Preoti multi tu vei avea-
Ce stau departe de femei
Si carne nu mananca-
Sa te ajute,
Nu-i lasa!
Iar la vremea potrivita,
Domnul mare Dumnezeu
Va jertfi pe Fiul Sau
Sa ne scoata din pacat.
Atunci fi-va nemurirea noast’
In veci deplina!
Iar Acesta se va naste,
In a anului
Mai lunga noapte,
Dintr-o preasanta Fecioara.
De aceea, tot la patru ani odata,
Sa jertfiti lui Dumnezeu,
Pe intaiul fiu al vostru,
Care vrea de buna voie,
Pentru voi sa se jertfeasca.
Iar el trebuie ca sa fie
Cel mai bun dintre razboinici,
Cel mai bun in comportare,
Sanatos la trup si minte,
Intelept, bland si smerit,
Frumos la infasisare,
Cel mai tansr dintre toti.
Asa sa faceti, drept multumire
Lui Zalmoxe, ca va jertfi
Pe Fiul Sau!
Mai mult, nu am a-ti spune,
Mosul nost’,-pe nume SET
In limba evreiasca
Si HET sau GET pre limba noastra,
Al Evei fiu s-al lui Adam
si frate cu Abel si cu Cain-,
Ne spuse acestea sa le stim.
Si in acele tulburi vremi,
Tu, doar, ai mare grija
Sa nu fii inselat!
Caci fi-vor multi inselatori
Zicand ca ei sunt
„Fiul cel mult asteptat”.
Atuncea, ca sa stii, priveste
Rodul lor.De va fi bun,
Acela este, iar de e rau
Sa fugi departe!
Si mai ales, Focul Iubirii
Si al Credintei Drepte,
Sa-l tineti pururea aprins!
Si nimeni, decat numai fecioare
Sa-l aiba in grija!
Acestea sa-mi inveti poporul
Si-altfel, nu,
De vrei sa-ti fie bine!
Sa nu lasi scris nimic in urma,
Ci, doar viata ta, le fie pilda.
In inimi fie scrise
Indemnurile divine,
Si nu in suluri,
Pietre, ziduri sau coline.
De vei face acestea, iata,
Noua te vei-adauga,
Stramosii tai, si fi-vei apoi
Si tu, la randul tau,
Stramos, celor ce vin
Indata dupa tine”!
Aceste vorbe-mi spuse,
Puternica Regina.
Iar eu, nepriceputul,
Cat am putut, le-am zis.
Va rog, acum, sa-mi faceti
O casa sub pamant,
Spre-a cugeta la cele sante,
Ca si voi, apoi, barbati hetisi destoinici,
Sa imi fiti mie urmatori!
RSS